ANA ARE

Inca de cand eram copil, bunicul ma lua cu el cand facea vinul si cand culegea merele. Imi placea sa stau cu el si sa-l ascult vorbind despre natura, vin si pasiune. Am mostenit pasiunea de la el, iar mai tarziu m-a prins glasul pamantului. Glasul unui pamant bogat, darnic, incarcat cu energia izvorata din Muntii Vrancei.

Parafrazandu-l pe Marin Sorescu - "si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, un singur nume", le-am spus ANA ARE.

Si ANA ARE si mere, si pere, si cirese, dar are si dulceata, si sucuri, si otet din mere, toate facute cu pasiune la ferma din Tifesti. Imi doresc ca in lumea copiilor mei sa poata fi usor regasite produse care respecta si valorifica generozitatea naturii.